Agricultura  din cele mai vechi timpuri şi azi continuă să rămână un domeniu vital de activitate a omului. Agricultura este unul din cel mai important furnizor de materie primă pentru industrie, rămâne să fie unica sursă de alimentare și o însemnată piaţă de desfacere pentru producţia acesteia. Importanța agriculturii este relativă de la o țară la alta. Însă după cum s-a dovedit în ultimile decenii problemele economice nu pot fi rezolvate dând la o parte agricultura. Dezvoltarea agriculturii este influiențată la rândul ei de câțiva factori: factorii naturali, factorii tehnici, factorii social economici. Dintre factorii naturali, clima are un rol esenţial, dup care vine relieful și  tipul genetic de sol. Factorii tehnici care influiențează dezvoltarea agriculturii sunt: mecanizare, chimizare, irigare și factorii social-economici capacitatea şi gradul de pregătire al forţei de muncă şi întreg contextul economic. Desigur ar trebui să știm care sunt funcțiile de bază ale agriculturii, printre acestea se numără: funcţia alimentară, de alimentare a populației și asigurarea cu energie; funcţia socio-economică, de participare la procesul de creştere şi dezvoltare; funcţia de protecţie a mediului şi dezvoltarea durabilă socio-economică.

Ce reprezintă ecodezvoltarea agricuturii

Dezvoltarea şi modernizarea agriculturii este un proces necesar ce asigură produsele alimentare pentru o populaţie sănătoasă. Nu se poate proiecta ridicarea calităţii vieţii, dacă agricultura nu este stimulată să producă cât mai multă producție şi de calitate superioară. Există preocupări în toate ţările pentru intensificarea producţiei agricole, elaborându-se diverse programe de lucru având caracter tehnologic şi social-economic. Acest concept de ecodezvoltare presupune în primul rând o industrie echilibrată şi fără poluare majoră în zonele agricole, care să asigure securitatea şi stabilitatea ecosistemelor. Pornind de la acest concept trebuie să se treacă, treptat, la o agricultură care să fie o simbioză între principiile tehnice şi biologice, unde relaţia sistem ecologic-sistem agricol este înţelasă într-o tratare unitară a producţiei. Agricultura este componenta principală a economiei naționale și exprimă în modul cel mai raţional convergenţa acţiunilor tehnologice cu cele biologice şi economice.

O altă alternativă a producției agriculturii

Agroecosistem este un sistem integral de gestionare a procesului de producție, care contribuie la sprijinirea și consolidarea rezistenței agroecosistemului, incluzând biodiversitatea, ciclurile biologice și activitatea biologică a solului. Agricultura ecologică pune accent pe folosirea unor practici de gestionare corespunzătoare, în loc de introducerea unor produse fabricate afară din ferma respectivă. Agroecosistemele au o diversitate structurală şi funcţională specifică ce oglindeşte varietatea condiţiilor ecologice, în primul rând a climei şi solurilor din diferite zone biogeografice ale Terrei, tradiţia şi experienţa practică a diferitelor comunităţi agricole şi concepţiile social-economice ale dezvoltării agriculturii într-un anumit moment. În structura agroecosistemului intră patru subsisteme: biocenoza, biotopul, subsistemul agrofitotehnic şi cel social economic. În ecodezvoltare, un loc important îl are producătorul agricol, susţinut de organele de specialitate competente şi de cercetarea ştiinţifică, prin asigurarea unei finanţări şi a unor date certe, judicioase pe termen scurt, mediu şi lung.

Ecosisitemele bine gândite sunt o alternativă minunată pentru producția agriculturii din toate țările.