O greseala destul de comuna este aceea de considerare a platformei implantului dentar este similara cu o dimensionare transversala a unui dinte de inlocuit. Trebuie avut n vedere faptul ca implantul respectiv coroana protetica este reprezentata de un complex estetic ce are o piesa intermediara, respectiv bontul protetic. Fiecare dintre sistemului de implanturi poate sa ofere variate ale dimensiunilor acestui conector, si in mod normal acesta are diametru ceva mai mare decat cel al implantului. Diametrul bontului protetic trebuie sa fie evaluat si este adaptat la un spatiu transversal care este existent, nu cu diametrul pe care il are implantul.
Pozitionarea facuta implantelor , reconstructia de tip 3D
Pozitionarea in cadrul planului antero-posterior al unui implant are un impact in cadrul restaurarii vestibulare ale dintelui si vor asigura un profil al emergentei coronei adecvate. Marginea ce este anterioara in ceea ce priveste platforma implantului dentar trebuie sa fie situata la posterior fata de nivelul emergentei coroanelor care sunt dentare naturale pana la circa 1 mm. Poate sa fie luata ca si reper in anumite cazuri chiar si jonctiunea smalt-cement. De la nivelul acesta , pe o distanta antero-posterioara ce este de 2 mm este considerata o zona de confort. Printr-o plasare a umarului care este implantul posterior de nivelul acesta, se va ajunge in zona a doua de “pericol” in cadrul dimensiunii antero-posterioare.
In cazul in care implantul dentar e situat mult prea anterior va exista riscul unor dehiscente osoase vestibulare cat si a unei recesiuni gingivale. In acelasi timp, restaurarea aceasta protetica e cu mult ingreunata. Aspectul acesta poate sa fie evidentiat printr-o mentinere a corticulare vestibulare cae este de cel putin 1 mm in grosime. In cazul in care implantul e plasat prea in posterior, ca sa obtina un efect estetic al coroanei va fi una supraconturata, avand dificultati ulterioare in cadrul mentinerii igienei.
Stabilitatea de tip tisulara si osoasa cat si gingivala e obtinuta atunci cand este mentinuta la 1 mm fata de os din cadrul corticalei vestibulare.
Pozitionarea facuta in plan vertical
Implantul se va pozitiona in plan vertical ajungand la 2 pana la 3 mm de un nivel al marginii gingivale ce sunt libere ale viitoarei constructii ce sunt protetice. Pentru vizualizarea intraoperatorie marginea ce este planificata a coroanei ori aviitoarelor margini libere gingivale, e necesar in utilizarea ghidului chirurgical ce evidentiaza un astfel de aspect. Un reper util, cu precadere in cazul unor edentatii unidentare e jonctiunea care este smalt-cement, ce poate sa fie utilizata in cadrul stabilirii nivelului apical pe care il are implantul. Cu toate astea astfel de repere trebuie sa fie folosite cu prudenta pentru ca nivelul jonctiunii poate sa varieze, cu precadere la nivelul pe care il are incisivul lateral putand sa fie situat coronar comparativ cu incisivul central si deasemeni cu caninul.
Scopul plaseaza un implant la circa 3 mm in profunzime este fata de marginea care este libera gingivala de permitere a realizarii unei latimi care sunt biologice si de circa 3 mm. In acelasi timp se urmareste si mascarea acelui bont protetic si deasemeni al marginii specifice de contact al bontului protetic, al coroanei si creearii unui spatiu ce este util care sa permita oricarui tehnician in realizarea unui profil al emergentei coronare. Mai multe detalii vezi pe site-ul : www.Chirurgie-orala.ro
